Sfinţii Constantin și Elena, primii împăraţi creștini care ne amintesc de curăţia și puterea Sfintei Cruci

Toate bisericile ortodoxe române îmbracă, din nou, veșminte frumoase, de sărbătoare, pentru a-și primi credincioşii la hramul Sfinților Cons­tantin și Elena, în dragoste și bucurie. În strălucirea luminii divine, slujitorii lăcașelor de cult săvârșesc slujbe solemne, în semn de mulțumire și prețuire a darurilor duhovnicești moștenite de la întemeietorii creștinismului, cei care, cu puterea credinței lor, mângâie sufletele credincioșilor de peste veacuri. O scurtă incursiune în viața duhovnicească a primilor împărați creștini ne ajută să înțelegem mai bine de ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit să le acorde o zi atât de specială în calendarul creștin ortodox și de ce atunci când ne închinăm, sărutăm Crucea în biserică sau rostim cuvântul “creștin”, aducem slavă Sfinților Constantin și Elena… de multe ori chiar fără să ne dăm seama.

Sfinții Împărați Cons­tantin și Elena sunt cei care au adus recunoașterea creștinismului, l-au protejat și l-au dus mai departe generații întregi. Ei au sădit creștinismul în inimile oamenilor, au făcut posibilă încetarea persecuțiilor împotriva celor ce respectau cuvântul Domnului și au dus mai departe crezul în Divinitate. Și, mai ales, în Sfânta Treime. De generații întregi, cei doi sfinți ne amintesc de taina și puterea Sfintei Cruci, simbolul central al religiei noastre creștine. Ei au îndemnat la curățenia sufletului și la lepădarea de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare și proaste. Datorită bunei cins­tiri, urmând voinței celei dumnezeiești, Sfinții Cons­tantin și Elena au ajuns să fie considerați Primii Împărați ai creștinilor. Dar, povestea impresionantă a vieții plină de har, smerenie și dragoste dumnezeiască, a Sfinților Martiri Constantin și Elena, abia de acum încolo, o vom afla. Scrierile bisericești ne ajută să observăm chipul adevărat al întregii vieți omenești și creștinești a acestor sfinți.

Sfântul Constantin s-a născut în jurul anului 274 în Naissus, teritoriu ce aparține astăzi, Serbiei. El a fost fiul prea iubit al Helenei și al lui Constanțius, buni creștini, care i-au insuflat spiritul creștinesc. Constantin a devenit suveran al Imperiului Roman, după ce i-a înfrânt în luptă pe Maxențiu și Licinius, aducând spre dreapta credință milioane de oameni. Avem, însă, și mărturii care ne arată adevărata minune la care acesta a fost părtaș în vremea dinaintea suveranității sale.  În ajunul luptei cu Maxențiu, Constantin a văzut în înaltul Cerului, ziua în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui pe care scria: “prin acest semn vei birui”. Noaptea, Mântuitorul Iisus Hristos i-a apărut în vis cerându-i să pună semnul Sfintei Cruci pe steagurile soldaților. Îndeplinind porunca primită de la Dumnezeu Fiul, a biruit în lupta cu Maxențiu. Însă, realizarea cea mai mare a Sfântului Constantin este Edictul de la Milano, din anul 313, când datorită lui creștinismul a fost recunoscut de întreg Imperiul Roman. Ulterior, Sfântul Constantin a protejat și a ajutat Biserica să vină în sprijinul credincioșilor ei. A scutit lăcașele de cult de plata taxelor și impozitelor, le-a acordat dreptul de a primi donații și le-a oferit episcopilor posibilitatea de a-i judeca pe cei ce nu acceptau să fie judecați după legile statului. Tot el a înlăturat pedepsele contrare spiritului creștinesc cum ar fi răstignirea, arderea cu fierul roșu, zdrobirea picioarelor etc. Constantin a fost primul care a convocat un Sinod ecumenic, cel de la Niceea, în anul 325, unde a fost adoptată formula că Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl.

Tot în vremea lui a fost fixată data Sfintelor Paști (prima duminică după lună plină, după echinocțiul de primăvară), a fost formulat Crezul, simbolul credinței rostit la fiecare sărbătoare și în toate rânduielile bisericești. În acele vremuri s-au dat și 20 de canoane care stabilesc disciplina bisericească. Sfântul Constantin a murit în anul 337 la Nicomidia, la scurt timp după ce a fost botezat de Episcopul Eusebiu de Nicomidia.

Flavia Iulia Helena, mama lui Constantin, s-a născut la Bitinia, o provincie romană. Datorită ei, creştinii de pretutindeni își bucură astăzi și mintea și sufletul. Cu smerenia, ascultarea și puterea ei de mijlocire și ocrotire, a făcut ca numele Domnului să fie chemat atât de des în vremurile noastre. Împărăteasa Elena a fost întotdeauna alături de fiul său, ajutându-l să protejeze creștinismul. Maica sa, Elena, a văzut locurile sfinte despre care noi astăzi, auzim în Sfânta Evanghelie. Ea a fost cea care a descoperit, pe dealul Golgotei, Crucea Sfântă pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și, tot evlavioasa și dreapta Elena a zidit Biserica de la Mormântul Sfânt, Biserica de la Bethleem, pe cea din Nazareth și multe alte așezăminte sfinte. S-a mutat la Ceruri la vârsta de 65 de ani, tot în ziua de 21 mai.