Pentru moștenirea spirituală, culturală și patriotică lăsată neamului nostru, fostul domnitor al Țării Românești, Constantin Brâncoveanu ocupă și acum un loc aparte în inimile localnicilor din Mogoșoaia. Vineri, pe 16 august, în ziua hramului bisericii zidite de marele voievod în curtea ansamblului istoric ce-i poartă numele, aceștia și-au arătat, din nou, dragostea și prețuirea pentru sfântul care-i ocrotește și care a fost, este și va rămâne mândria întregului neam românesc și a Bisericii Creștin Ortodoxe. Pentru că au murit apărându-și țara și credința, odată cu el, creștinii locului i-au venerat și pe fiii și pe ginerele său.

Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 464, ediția print

La mai bine de trei veacuri de la martiriul său împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Radu, Ștefan și Matei și cu ginerele său, sfetnicul Ianache Văcărescu, preoții și credincioșii din Mogoșoaia i-au prăznuit solemn pe Sfinții Brâncoveni, cei mai mari mucenici pe care i-a dat vreodată Biserica Ortodoxă Română și poporul român. În glasul clopotelor, o mare de inimi a înălțat rugăciuni la Ceruri pentru ocrotitorii lăcașului sfânt și al întregii așezări creștine, aducând un pios omagiu Brâncovenilor. Slujba săvârșită de un ales sobor de preoți condus de părintele Costinel Ailioaiei, consilier eparhial la Sectorul Cimitire, Monumente și Servicii Funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor, alături de părintele Ioan Vrăjitoru, parohul bisericii, au dăruit credincioșilor momente de unică înălțare duhovnicească. În mod minunat, prin rugile, cântările și povețele lor de un real folos sufletesc, preoții le-au amintit rugătorilor că Dumnezeu este izvorul încrederii, iar cel care‑L iubește este vasul prin care curge apa Lui cea Sfântă.

Icoanele domnitorului, scoase din biserică spre închinarea credincioșilor

De ziua Brâncovenilor, la Mogoșoaia, toate sufletele au strălucit ca aurul și s-au ridicat Sus, Sus de tot. Slujba deosebit de frumoasă, demnă pentru cinstirea unui domnitor, a fost un moment solemn în amintirea martirizării Brâncovenilor, în urmă cu mai bine de trei veacuri, la Constantinopol, după îndelungi suferințe pentru refuzul de a renunța la credința creștină. Aceste momente frumoase, cu o puternică rezonanță istorică și religioasă¨, au constituit un bun prilej și pentru a se înălța rugăciuni la Ceruri pentru pacea-n țară, sănătatea, liniștea și binecuvântarea întregului popor român. Prin grija preoților slujitori care au scos o parte din icoanele făcătoare de minuni afară, în fața Altarului de vară unde a avut loc slujba, toți credincioșii s-au rugat și închinat la icoanele la care se ruga însuși voievodul Brâncoveanu pe vremea când era domnitor al Țării Românești. Dar cel mai sublim a fost momentul în care vocile îngerești ale copilașilor din Grupul Catehetic Micii Brâncoveni, alături de micuții de la Fundația The Doors Mogoșoaia, coordonați de părintele Claudiu Vrabie, slujitor la biserica Palatului Brâncovenesc, au venit în completarea rugăciunilor clericilor și au emoționat până la lacrimi prin cântările lor religioase. Acestora li se adaugă și momentele unice dăruite cu multă dragoste de membrii Corului Psaltic Stavros, al Mănăstirii Caraiman, care au dat răspunsurile la strană impecabil. Și totul, într-un decor deosebit, asigurat atât de peisajul splendid cât și de frumoasa organizare susținută în mare parte și de edilul localității, Paul Precup, care s-a îngrijit să amenajeze baldachinul din curtea bisericii. În cinstea ocrotitorilor, Altarul în care s-a slujit a fost împodobit frumos cu flori aduse din serele Sfinților Martiri Brâncoveni, aranjamentele fiind realizate de maeștrii florari cu multe premii în domeniu.

“Este un moment de nespusă bucurie pentru noi, slujitorii Sfântului Altar, pentru dvs. credincioșii, iubitori ai Bisericii și pentru toți cei care au simțăminte românești. Vă mărturisesc faptul că, acum aproape o săptămână am fost sunat de distinșii și deosebiții slujitori ai parohiei acesteia și am fost invitat cu dragoste să particip, astăzi, la acest praznic minunat și să slujesc împreună cu colegii mei preoți, Sfânta Liturghie. Nu am putut să spun nu. Nu am putut să spun niciodată să nu fiu aici, când am fost invitat. M-am bucurat de invitație și privind către icoana Brâncovenilor pe care o am în camera mea, am spus: Iată vin să fac voia voastră! Am venit cu mult drag în acest loc deosebit, ce vibrează de istorie și spiritualitate, un loc de odihnă pentru suflet și pentru trup. Aici, la Mogoșoaia, la ctitoria marelui voievod Constantin Brâncoveanu, la umbra bisericii sale, am fost astăzi împreună în rugăciune pentru că astăzi îl prăznuim pe marele voievod. Se cuvine să amintim câteva repere importante din viața acestui mare sfânt. (…) Le-au fost smulse unghiile, au fost striviți cu piatra, au fost loviți și biciuiți pentru a mărturisi unde-și țin ascunse averile. Dar aceste averi nu au fost găsite niciodată, pentru că marele voievod a știut să și le trimită în Cer, făcându-le milostenie și danii și ctitorii. După ce au fost chinuiți vreme de aproape patru luni, în ziua de 15 august 1714, au fost aduși înaintea sultanului, a marelui vizir, a sfetnicilor din divanul turcesc și a trimișilor venețieni și ai Papei, chiar, și li s-a cerut în mod solemn, pentru a-și salva viața, să se lepede de credința ortodoxă și să treacă la islam. Dar marele voievod, și-a luat copiii și ginerele lângă el și le-a spus: Iată, dragii mei, am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta. Să nu ne pierdem și sufletele! Fiți tari și cu credință și primiți moartea cu bucurie pentru Hristos! Și pe rând și-au plecat capetele sub securea călăului. (…) Prin 2014, cu voia lui Dumnezeu am fost delegat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortdoxe Române, să conduc lucrările de deschidere a mormântului marelui voievod Constantin Brâncoveanu de la Biserica Sfântul ­Gheorghe Nou, din București. Am fost printre cei care, odată cu deschiderea mormântului, am intrat în mormânt și am identificat ușor sfintele sale moaște, sfintele oseminte, prin faptul că una dintre vertebrele cervicale avea încă urma securii călăului. Într-o lume în care totul este de vânzare, iată, avem exemplul marilor înaintași, de iubire, de credință, de demnitate, de iubire a lui Hristos și de prețuire a sufletului. (…) Se sapă acum la rădăcina familiei și a credinței. Dar ar trebui să învățăm din trecutul nostru istoric. Așa cum Brâncoveanu și-a crescut fiii, așa cum el a putut să-i vadă murind pentru Hristos și pentru țară să ne creștem și noi pruncii în dragostea de Hristos, în dragostea de țară și să ne rugăm ca Dumnezeu, să mai rânduiască pentru țara noastră un Brâncoveanu Constantin, boier vechi și domn creștin”, a spus părintele Costinel Ailioaiei.

“După credința, puterea și evlavia fiecăruia, iată, și noi astăzi primim binecuvântare din înaltul Cerului de la acești sfinți mucenici ai neamului românesc. Sfinții Brâncoveni, astăzi, vin să binecuvânteze această obște și întreaga suflare românească și întreaga creștinătate, pentru că ei și-au dat viața pentru adevăr, pentru neamul românesc și n-au făcut niciun compromis. Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru acești ­mari mucenici care sunt asemenea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir! Sfântul Constantin Brâncoveanu este o pildă vie de jertfă, de lumină și de credință pentru întreaga lume și, în special, pentru Europa de astăzi. Să nu ne fie rușine că suntem români, pentru că avem sfinți mucenici înaintea altor popoare! Avem sfinți mucenici încă de la primii ani de creștinism. Avem mucenici la Silistra, la Gurile Dunării, în Dobrogea, și ne bucurăm că astăzi, Sfinții Martiri Brâncoveni vin ca să ne binecuvânteze și să ducă smerita noastră rugăciune înaintea Preasfintei Treimi”, a spus părintele paroh, Ioan Vrăjitoru. Sărbătoarea de la Mogoșoaia s-a încheiat într-o atmosferă prietenească, de iubire frățească, mai degrabă. Părintele paroh și-a invitat toți credincioșii la o Agapă în curtea bisericii, unde s-au înfruptat cu delicii pescărești.