În această lună, moneda națională a României a împlinit venerabila vârstă de 180 de ani. Ea a fost instituită oficial pe 16 septembrie 1835 de către domnitorul Alexandru Ghica. Leul, unitate teoretică de cont, era, în acea vreme, echivalentul a 60 de parale.
Pe la mijlocul secolului XVII, în Ţara Românească şi Moldova, circulau mai multe monede străine. Cea mai folosită era o monedă olandeză – Löwnthalerul, numită și leu olandez, deoarece avea gravat pe revers un leu ridicat în două labe şi căruia românii îi spuneau „LEU”.
Cu această monedă erau efectuate tranzacțiile comerciale sau erau plătite taxele și impozitele. Leii olandezi au circulat până pe la 1750, dar popularitatea lor a fost atât de ridicată încât, chiar şi după retragerea din circulaţie, au fost identificaţi în popor cu noţiunea de monedă şi preţurile au continuat să fie calculate în „lei”.
Alexandru Ghica introduce leul autohton
Așadar, putem spune că 16 septembrie este ziua de naștere a leului românesc. „Părintele” acestuia, dacă se poate spune așa, este Alexandru Ghica primul domnitor regulamentar al Țării Românești (1834-1842). Treizeci și doi de ani mai târziu (1867), în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, apare legea care înfiinţează sistemul monetar românesc şi se bat primele monede. În acea perioadă, s-a încercat rebotezarea monedei naționale. Legiuitorii au încercat crearea unei monede denumită ”români” sau ”romanat”, după modelul bizantin. Un român sau un romanat ar fi cântărit 5 grame de argint și ar fi fost împărțit în diviziuni de 100 de sutimi. Problema avea să se soluţioneze abia în anul 1867, prin Legea monetară adoptată la 22 aprilie 1867, care instituia leul ca monedă naţională, egal cu 100 de bani (moneda divizionară). Un leu românesc cântărea cinci grame de argint, sistemul monetar fiind bazat pe bimetalismul aur/argint. Prin această lege, în Principatelor Unite s-a adoptat sistemul monetar zecimal şi metric al Uniunii Monetare Latine.
Cel mai puternic leu, în 1867
Românii au avut cel mai puternic leu din istorie în 1867, când a luat naştere sistemul monetar naţional. La acea vreme, cu un singur leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40 lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.
Primele puse în circulație au fost monedele divizionare de 1, 2, 5 si 10 bani care erau din bronz şi fuseseră bătute la două monetării din Birmingham, Marea Britanie. În 1868, au fost emise primele monede româneşti de aur, vestitul „pol” cu valoarea de 20 de lei . La 3 martie 1870, se înființează la Bucureşti Monetăria Statului care bate, în același an, moneda de argint de un leu şi pe cea de aur de 20 lei. În anii următori, sistemul monetar românesc avea să fie întregit cu piesa de argint de 50 de bani şi cu cele de doi şi cinci lei. Leul românesc a circulat pe teritoriul României, dar şi pe teritoriul Basarabiei, din anul 1918 până în 1939. În zilele noastre, denumirea leului moldovenesc provine de la leul românesc.
