Minunea Nașterii Domnului este urmată, la 40 de zile, de o altă mare sărbătoare închinată Mântuitorului Iisus Hristos. Întâmpinarea Domnului, prăznuită la data de 2 februarie. Este ziua în care, toată suflarea cea creștină iese în întâmpinarea luminii, pentru a deveni, la rându-i, lumină.
Una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății este cea a Aducerii la Templu a Pruncului Iisus Hristos, a cărei prăznuire are loc, an de an, pe 2 februarie. Acest eveniment religios special constituie un model de învățătură pentru toate familiile creștine, în special pentru familiile care aduc pe lume prunci. Marele praznic împărătesc, închinat Mântuitorului, amintește de momentul aducerii Pruncului Iisus Hristos la Templul din Ierusalim (edificiu care reprezenta centrul vieții religioase a evreilor), pentru împlinirea Legii. Iată, de ce a hotărât Sfânta Biserică să-i atribuie această zi de cinstire în chip deosebit!
Hristos este Izvorul Curăției
Așadar, la 40 de zile de la Naștere, Maica Sa, Preacurata Fecioară Maria, L-a adus pe Hristos la Templul din Ierusalim spre a-L oferi Domnului ca ofrandă, așa cum cerea tradiția. “După Legea lui Moise (Levitic 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei, pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei. Cu toate acestea, ”ea s-a supus cu smerenie Legii timpului”, explică scrierile bisericești, care ne prezintă Întâmpinarea Pruncului Sfânt drept un eveniment de o importanță aparte, din viața Domnului Dumnezeului nostru, pe pământ. Purtat pe brațe de Maica Sa, Preacurata Fecioară Maria, Pruncul Iisus Hristos este încredințat dreptului Simeon. În spatele Preotului Simeon se afla Sfânta Proorociță Ana, o bătrânică văduvă care-L slujise pe Dumnezeu încă din tinerețe, prin posturi și rugăciuni.
El a adus Cerul și Pământul
În ziua aceea, Dumnezeu, întrupat prin Iisus Hristos, S-a întâlnit cu poporul Său, Israel, în persoana profetului Simeon și a proorociței Ana. În cinstea acestui moment extrem de important, an de an, la doar o zi distanță, pe 3 februarie, sunt prăznuiți Sfântul Simeon și Proorocița Ana. “În acea vreme, dreptul Simeon trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de Sus, Sfântul Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și Dreptul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea. Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în brațe și, mulțumind Domnului, a rostit: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35)”. De aceea, în iconografia care reprezintă marea sărbătoare, apare și Sfânta Proorociță Ana, cu un pergament în mână, pe care scrie: “Acest prunc a adus Cerul și Pământul”.
Orice mamă credincioasă își poate îndumnezei pruncul
Momentul Aducerii lui Hristos la Templul de la Ierusalim, spre închinare, este un fapt concret care ilustrează o învățătură aparte, un model pentru mamele creștine. Pilda se păstrează și astăzi, în rândul celor ce trăiesc cu dreaptă credință și dragoste de Dumnezeu. Asemeni Fecioarei Maria, orice mamă credincioasă își poate îndumnezei copilul dacă îl aduce la biserică, în ziua a 40-a de la naștere. Prin moliftă, slujba specială săvârșită de preot, copilul este curățit și închinat lui Dumnezeu.
