Animale abandonate sau din familii cu posibilități materiale reduse primesc a doua șansă la viață, grație programului social bazat pe principiul ”giveback”

Cine are acasă un animal de companie sau iubește și îngrijește blănoși mai mari sau mai mici a aflat, cu siguranță, de Center of Hope, spitalul veterinar din satul Piteasca, comuna Găneasa, un proiect inițiat de frații medici veterinari Aurelian Ștefan și Petrișor Ștefan, un proiect realizat pe locul fostei case părintești. Center of Hope reprezintă un demers pornit din dorința de a ajuta toate animalele, cu sau fără stăpân, cu stăpâni cu posibilități materiale sau fără, animale din adăposturi, rănite sau abandonate pe străzi, din dorința de a schimba mentalități, de a educa, de a facilita pregătirea în domeniul veterinar.

Am stat de vorbă cu medicul Aurelian Ștefan despre ce înseamnă Center of Hope, un spital veterinar ”mai mult decât spital”, un reper din punct de vedere al dotărilor medicale de ultimă oră, din punct de vedere al amenajării, un spital ”verde”, care-și produce singur energia de care are nevoie.
”Aici găsiți desfășurat pe 350 mp tot ceea ce este necesar pentru salvarea unui animal în suferință. Urmează, de asemenea, o extindere cu încă 400 mp, în care vom instala – în primul rând – un computer tomograf, care are nevoie de o construcție specială, pentru că punem accentul pe protecția pacientului și a personalului ­care-l ajută. Inedit pentru Ilfov și de ce nu pentru spitalele veterinare din România, aici dezvoltăm o componentă socială extrem de puternică. Din nefericire, la noi în țară, această componentă socială este lăsată de o parte, dar la noi la clinică reprezintă o prioritate maximă. Vorbesc despre principiul ­”giveback”, a da înapoi din ceea ce primești, din ceea ce poți oferi. Noi ajutăm animale în situații critice, care primesc astfel o a doua șansă la viață, animale ale nimănui, iar salvarea lor stă și în puterea celor care pot susține această latură socială. Cifrele noastre nu sunt deloc mici – vorbesc despre 6.000 de sterilizări gratuite anual, peste 4.000 de pacienți în diverse nevoi, ajutați și de pacienții noștri obișnuiți, care achită tarifele clinicii oferind astfel o șansă la viață și celor care nu au nicio speranță, celor loviți de mașini, din adăposturi, maltratați, în diverse situații limită, pentru care nu ar exista soluții medicale la îndemână, pentru că trebuie să recunoaștem – capitalismul din ziua de azi nu oferă aceste soluții. De aceea, noi propunem acest echilibru, care funcționează și reușim să salvăm animalele”, ­ne-a povestit medicul, adăugând că, prin Asociația World Animal Veterinary Emissaries, al cărei președinte este, strânge bani pentru acoperirea costurilor tratamentelor cazurilor deosebite, ale animalelor fără stăpân, care beneficiază de aparatura performantă din clinică, fără vreun fel de restricții.
”Ne-am dorit un spital veterinar așa cum nu s-a mai văzut”
”Echipa de aici este formată din 20 de oameni – medici, recepționiste, șoferi, îngrijitori animale, este o echipă dintre cele mai tinere și entuziaste. Nu face nimeni muncă de birou aici, toată lumea este concentrată pe animale. Tocmai de aceea, în aripa nouă va funcționa o ”mini vet-universitaria”, unde oricine își dorește să afle mai multe despre medicina veterinară, îngrijirea animalelor; posesori de animale, asistenți veterinari, de ce nu – medici veterinari care nu au profesat sau profesează în birouri, de exemplu, fără acces direct la pacienți și vor să-și improspăteze pregătirea profesională – pot să vină aici, unde o să avem minicursuri de pregătire. Tinerii se pot lămuri astfel dacă această meserie este ceea ce-și doresc, ceea ce li se potrivește, de exemplu. Vor fi câte 20 de locuri în sala de curs.
Despre Center of Hope vă pot spune că pe această proprietate, ­într-o casă bătrânească, am copilărit. Din nefericire, la momentul posesiei, casa veche a trebuit demolată, fiind în stare avasată de deteriorare. Împreună cu fratele meu, Petrișor Ștefan, ortopedul principal al spitalului, alături de care am pornit la drum în acest proiect, am realizat tot. Am început cu o suprafață de teren de 5.000 mp, aici, în Piteasca, unde nămolul era până la genunchi, la acel moment, iar drumul principal era inaccesibil mașinilor, când ploua. Nu este un vad comercial, este adevărat, dar este un loc liniștit, ceee ce înseamnă o binecuvantare pentru un spital. ­Ne-am dorit de la început să facem un spital veterinar așa cum nu s-a mai văzut. În 2015, toamna, am intrat cu buldozerul. Fostul primar, Marin Tudor, ­ne-a sprijinit foarte mult pe circuitul autorizațiilor, fiind vorba de o investiție locală importantă, care aduce plus valoare comunității. Am terminat spitalul în termenul autorizației, iar în 2017 l-am inaugurat. Proiectul a fost făcut de la zero, gândit de noi și ăsta e un mare avantaj, pentru că am reușit să identificăm foarte bine o compartimentare potrivită unei astfel de unități. Pot spune că este vorba despre o investiție care a pus satul Piteasca pe harta lumii, despre animale vorbind la nivel global. Și asta nu este lipsă de modestie, pentru că sunt proprietari de animale care ne scriu din toată lumea, după ce, la un moment dat, drumurile lor sau ale animalelor lor au trecut prin Piteasca, pe la spital. Am avut pacienți din Germania, Suedia, Polonia etc. Ni s-a dus vestea și mulți ne aleg pentru că știu cât de mult iubim animalele, știu ce dotări avem aici, știu de principiul nostru ”giveback”, iar toți se implică. Fiecare cu ce are sau cu ce este! Gradul ăsta de implicare pe mine mă inspiră și îmi place să promovez acestă idee – dacă nu avem nimic de dat să dăm din ceea ce suntem. Suntem un spital mare, foarte bine dotat, avem radiologie digitală, endoscopie de înaltă valoare, chirurgie la înalt nivel, oftalmologie unde acum pregătim operațiile de cataractă, laborator de analize, screening, teste pentru otraviri, pentru Babesioză, avem în permanență sânge pentru transfuzii, care la noi se întâmplă săptămânal, intervenții ortopedice de mare complexitate – vorbim de exemplu, de remodelarea genunchilor, intervenții pe coloană în zona cervicală sau în cea lombară, celebrele hernii de disc – și ele foarte frecvente, tot felul de intervenții dentare care necesită radiografii – pentru că, din nefericire, în România, igiena orală a câinilor și pisicilor este extrem de deficitară, avem tot ceea ce are nevoie un animal ca să se facă bine. Proprietatea este una mare, aerisită. În curând, aici vom face ecografii cardiace, avem intervenții laser pe conductul auditiv extern, în ureche adică, videotoscop, videoendoscop, putem face extracții noninvazive de corp străin, evident facem sterilizare, chiar și la animale de talie foarte mică, spre exemplu cel mai mic pacient adult pe care l-am avut avea doar 700 gr., avem 7-8 posturi de anestezie inhalatorie, terapie intensivă, oxigen centralizat pentru 2 zile, pe care îl producem aici. Avem panouri votovoltaice și suntem primul spital veterinar ”verde”, din România. Punem accent pe crearea locurilor de muncă în primul rând pentru comunitate, dar avem și medici veniți ”de la oraș”, nu ca să locuiască în rural, cum e trendul, ci să muncească la noi. Avem interni din Bucovina, dar și din Polonia, de exemplu. Avem o ambulanță foarte modernă, care ajută mult, pe care o folosim la cazurile deosebite. Cel mai mult ne bucurăm să salvăm animalele și să schimbăm optica din jurul nostru, legat de acestea.
La toamnă, o să definitivăm noua clădire și, cum spuneam, acolo băgăm tomograful, extindem centrul de sterilizări la o capacitate de până la 1.000 de pacienți/lună, sala de clasă, o sală ultramodernă de așteptare, cu posibilitatea de a urmări video ce se întâmplă cu animalul, în spital”, ne-a mai spus dr. Aurelian Ștefan.
Responsabilitate față de animale
Fondatorul spitalului veterinar ne-a vorbit și despre faptul că, la acest moment, ”animalele <<sunt în trend>>, iar viața cu un animal este una mult mai frumoasă decât fără. Însă, animalele sunt o responsabilitate, și sunt câteva lucruri de bază, care trebuie respectate atunci când vrei să ai un animal. Acesta are nevoie de adăpost și hrană, are libertăți și drepturi – de exemplu, dreptul de a se exprima ca specie (și, aici încă mai avem de lucrat la, spre exemplu, modul în care sunt ținuți câinii, în curți, în lanț). Un animal are dreptul la viață! Trebuie să învățăm să ne îndreptăm mai mult atenția către adăposturi și către ce înseamnă să adopți un animal. Dacă avem deja un animal, trebuie să știm că există vaccinuri, că există medici veterinari care te ghidează în îngrijirea lui, iar mușețelul NU rezolvă toate problemele și nici leacurile de pe net sau de la bunica. Trebuie să știm că un animal de rasă comună trebuie OBLIGATORIU sterilizat, microcipat. Câinelui nu i se dă drumul singur pe stradă! Suntem în secolul XXI, și încă ne iau prin surprindere cațeaua sau pisica, atunci când ne-am trezit că fac pui. Am recuperat mult, în alte domenii, dar trebuie să recuperăm și în ceea ce privește îngrijirea unui animal, respectul față de acesta. Legea spune ca animalele de rasă comună trebuie sterilizate. Dar nu este vorba doar de lege, este vorba de viață, sănătate, pentru că nu există suficiente case care să țină pasul cu rata de înmulțire a animalelor și apare abandonul. O altă discuție ar fi legată de ”fermele de căței sau de pisici”. Este o problemă extrem de delicată. Sunt femele exploatate pentru a face pui, sclave ale afacerii la care suntem parte fără să vrem atunci când nu verificăm atent proveniența unui animal <<de rasă>>. Sunt cațele scoase din aceste ferme cu ligamentele rupte – pentru că nu au fost niciodată scoase la plimbare, oarbe, slabe, epuizate.
Pe partea de patologii cel mai des întâlnite în practica medicală de la Center of Hope, pot face referire la afecțiunile dermatologice legate de paraziți, din sfera oncologică, cele de ortopedie, digestive, traumatologice, boli hormonale, oftalmologie și, nu în ultimul rând, încă avem multe cazuri subdiagnosticate de viermii la inimă”, a completat medicul.