◉ Primii refugiați au sosit pe 8 martie

◉ Sprijin masiv din partea comunității

◉ În Ucraina este foamete

 

 

Comuna Clinceni s-a implicat masiv în acțiunile de sprijinire a refugiaților veniți din Ucraina și a organizat în condiții foarte bune, atât cazarea, cât și toate celelalte servicii aferente, de la asigurarea alimentelor, până la medicamente, servicii medicale sau produse de îngrijire.

Articol apărut în Jurnalul de Ilfov, nr. 591, ediția print

”Poate că nu putem să oprim războiul și nici nu putem să le dăm înapoi viața pe care au trăit-o până acum câteva zile, dar știm că suntem o comunitate unită și împreună putem da o mână de ajutor, arătându-le că înainte de toate, suntem toți oameni indiferent de origine, mai ales atunci când au nevoie de noi! ”, precizau, săptămâna trecută, reprezentanții Primăriei Clinceni.

”Administrația locală a pregătit pentru refugiați locuri de cazare, în incinta Centrului Social din comuna Clinceni, iar imediat ce spațiul a fost organizat, a fost posibilă cazarea refugiaților. Au fost puse la dispoziția lor 32 de paturi normale, 70 de paturi campanie și 15 paturi de copii.

Refugiații au parte de un acoperiș deasupra capului, de medicamente de uz primar și de hrană”, ne-a declarat Adrian Budeanu, primarul comunei Clinceni, semnalând și faptul că se pot face donații la Casa de Cultură, din comuna Clinceni, de luni până vineri, în intervalul orar 08:30-16:00. Sunt necesare în special produse alimentare, produse de igienă (șervețele umede și uscate, periuțe de dinți, pastă de dinți, hârtie igienică, prosoape), dar și fructe și dulciuri pentru copii.

Primii refugiați au sosit pe 8 martie

Viorel Bobaru, administrator public al comunei Clinceni, ne-a declarat că pe 8 martie, seara, au  venit primii 106 refugiați. Între timp, au plecat 50, au mai venit alți 20. Grupurile de refugiați au mulți copii, deci necesită o atenție deosebită. Au venit foarte mulți refugiați de origine azeră sau turkmenă, dar și ucraineni. Familii foarte numeroase, care au fugit cu copii, frați, veri și-au găsit adăpost la Clinceni, unde au fost primite cu brațele deschise. ”Am avut, de exemplu, o familie cu 27 de membri, din Turkmenistan, Aceștia ne-au și ajutat foarte mult, au spălat, au făcut curățenie, iar când au plecat, au lăsat totul în ordine. Majoritatea persoanelor care se refugiază în Clinceni pleacă apoi în Germania sau Turcia, mai ales cetățenii de origine turkmenă și ucraineană”, ne-a mai spus administratorul public.

La început a fost destul de complicată organizarea. Dar, printr-un efort susținut s-a reușit organizarea unor spații decente pentru cazare. ”Acum avem foarte multă mâncare, alimente, apă. Cetățenii din Clinceni au fost absolut senzaționali. Au fost extraordinari. S-a organizat toată lumea, și în plus, am primit de la Consiliul Județean Ilfov 70 de paturi de campanie și lenjerie, iar astfel, am reușit să pregătim 106 paturi pentru cei aflați în nevoie. Este destul de complicat însă să funcționăm corespunzător, deoarece nu dispunem în spațiul de cazare de suficiente băi și dușuri, dar ne străduim să gestionăm cât mai bine problemele care apar. De aceea vor fi montate în  scurt timp șase dușuri. De la persoane fizice am primit foarte multe produse de igienă personală”, a explicat Viorel Bobaru. El ne-a mai precizat că trebuie remarcată implicarea comunității, care se străduiește să rezolve cât mai multe probleme. Sunt cetățeni care vin și ajută la curățenie, alții se ocupă de prepararea hranei, există de asemenea cetățeni care se ocupă de traduceri. Se lucrează pe cât posibil și cu ambasadele pentru a se organiza plecarea refugiaților care își doresc acest lucru și au unde să se ducă.

Sprijin masiv din partea comunității

”Lucrurile s-au mișcat foarte repede, chiar dacă nu a fost deloc ușor. Din fericire am avut parte de foarte mult sprijin, cum a fost și situația rezolvată foarte rapid de Prefectura Ilfov, de exemplu, care ne-a ajutat în privința alimentării cu gaze a centrului social unde sunt cazați refugiații. Preoții ne-au dat haine și s-au ocupat de sponsorizări în bani. Avem și o asociație unde se poate dona, care se numește ”Aripi de Serafim”, a spus administratorul public, precizând că organizatorii au fost nevoiți să asigure inclusiv medicamente, deoarece, atât adulții, cât și copiii, au necesitat asistență medicală și tratament. ”Unii s-au simțit rău, alții au avut febră. Medicul este alături de ei și le stă la dispoziție pentru orice problemă de sănătate. Mai mulți adulți au fost testați ­COVID-19. I-am anunțat și în privința faptului că își pot face vaccin gratuit, dar nu am avut deocamdată solicitări în acest sens”, ­ne-a mai spus Viorel Bobaru, subliniind că toate aceste ajutoare au fost asigurate de Primărie, cu ajutorul cetățenilor, care au adus inclusiv veselă.

”Acum suntem bine. Ne mai trebuie bucătari care să se ocupe de gătit. De masa de prânz se ocupă angajați de la Primăria Clinceni, care o pregătesc de dimineață. Pentru masa de seară este puțin mai complicat să o pregătim. Primăria ne ajută și cu personal de serviciu pentru curățenie. Poliția Locală și firma de pază s-au mutat aici non-stop, ne mai ajută și Poliția Națională. Au fost și voluntari care s-au oferit să îi ajute pe refugiați să meargă la gară sau la aeroport. Refugiații au televizoare în cameră, acces la internet, iar Crucea Roșie va oferi cartele telefonice. Tot Crucea Roșie ne-a sprijinit cu lenjeria de pat”, a spus Viorel Bobaru.

In Ucraina este foamete

Am avut ocazia să stăm de vorba și cu una dintre persoanele refugiate: doamna Elena, o bunică, ce a fost nevoită să fugă din țara ei, Ucraina. ”Am fugit din Bolgrad. Ne sunt bombardate orașele, am lăsat copiii și am fugit, pentru că toți mi-au spus că este mai bine așa pentru mine. Ei pot fugi să se ascundă, când sunt atacuri, dar eu nu pot”, ne-a spus dna Elena, a cărei familie, după spusele sale, numără peste 50 de oameni. ”Eu am opt copii, dar am venit singură. Aștept soțul și o fată. Restul au rămas. Acolo este foamete mare, oamenii nu au pâine, nici cartofi.  Dacă totuși găsesc alimente, acestea sunt foarte scumpe. Murim de foame, ori de bombe. Nu avem trai, nu avem unde să ne întoarcem. Am stat o săptămână în subsol și m-am îmbolnăvit. M-au dus băieții până la vamă, am stat acolo două zile în corturi, am dormit pe scaune, nu aveam unde să stăm. Primeam un ceai și o feliuță de pâine. Am venit aici, lumea ne-a primit și ne-a ajutat”, a povestit refugiata. Doamna Elena a mai povestit că în orașul din care vine, exista o unitate militară, iar acesta ar fi motivul pentru care rușii l-au bombardat masiv, lumea fiind nevoită să se adăpostească mai mult în subsoluri și tuneluri.

”Oamenii au rămas fără bani. Sunt mulți care vor să vină pentru că nu au ce să mănânce. Nu avem bani, nu avem nimic. Să ferească Dumnezeu!”, a conchis dna Elena, cu lacrimi în ochi.

Irina, din Harkov, ­ne-a spus, la rândul său, că oamenii din România sunt foarte primitori și fac pentru refugiați tot ce se poate pentru a avea confort, cazare, mâncare.

”Vă mulțumim pentru toate acestea. Oamenii care au venit din Ucraina au fost foarte surprinși. Eu lucram în Ucraina cu tinerii adolescenți și ar dori să mă pot implica ca voluntar aici pentru a ajuta”, a mai spus aceasta.