Cum spunea Răposatu’. Ideea mi-a fost inspirată de Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei. Invitat să vorbească la întrunirea „Cities of tomorrow”, organizată de MEDIAFAX, în colaborare cu Camera de Comerț Româno-Germană, năstrușnicul și șugubățul Oprescu a avut un discurs care, îl consider eu, a fost menit să deschidă ochii oamenilor de afaceri germani care ar dori să participe la realizarea proiectelor urbanistice pe bani europeni.
Un fel de „Willkommen, meine herren!”, dar fiți atenți, la mandea, ce vă paște! Așadar, primarul Capitalei a început să istorisească, în stilu-i neconvențional, caracteristic, patimile prin care trece un proiect în România, pentru a ajunge la bun sfârșit. Chinurile facerii sunt cumplite. Până să fie moșit proiectul, apar o groază de „Gigi contra” care îl contestă. Bunăoară, optimizarea traficului. „Dă’ ce să-l facem pă sus (adică pe poduri), când putem să-l băgăm în subteran?”, zice unul. „Ce faci dom’ne, ne bagi în subsol?”, zice altul. În fine, se ajunge la o înțelegere. Întocmirea dosarelor durează și ea 2-3-4-5 ani, după posibilități. Urmează licitația. Sau licitațiile, în majoritatea cazurilor. Pentru că, spune Oprescu, apare, de te miri unde, o firmuliță de apartament care-ți trântește o contestație de mai mare frumusețea. Contestația se judecă, licitația se reia și, tot așa, 2-3-4-5 ani de zile. Booon! Să zicem că trecem și de acest hop. Proiectul este trimis la ANRMAP, pentru a fi verificată legalitatea achizițiilor. Aici, pentru că funcționarii respectivi trebuie să arate că „muncește” și ei din greu, proiectul mai zace pe la onorabila instituție încă 2-3-4-5-6 luni.
Într-un târziu este slobozit spre aplicare. Dar stați, el mai trebuie să fie supus timp de 30 de zile, dezbaterii publice. În sfârșit, după „lupte seculare”, proiectul este numai bun pentru a fi demarat. Finalizarea lui, însă, este o loterie. Fie prețurile de execuție au crescut, în tot acest timp, fie firma contractoare dă faliment (vezi pasajul de la Mihai Bravu).
În dulcele stil românesc, astfel se alege praful de toată lucrarea, iar banii europeni se duc pe apa Sâmbetei. Toate acestea au fost spuse de către Oprescu investitorilor germani. După fețele lor impasibile, am avut senzația că
n-au înțeles nimic din spusele lui Oprescu. Pentru că Ioropa lor este cutotul și cu totul deosebită de Ioropa noastră. Așa ceva, în Ioropa lor, ar fi de neconceput. Rămâne de văzut ce decizie vor lua. Vor avea, oare curajul, să se ia la trântă cu toată această bulibășeală?
P.S. Această rețetă „ de succes” se aplică și în Ilfov. Proiectul de reabilitare a Spitalului Județean a ajuns la a doua licitație. Sunt în joc 20 de milioane de euro, în pericolde a fi pierduți. Singurul „câștigător” din toată această tărășenie va fi cu siguranță contestatorul. Nici el, nici ceilalţi concurenţi nu vor reuşi să ducă la bun sfârşit proiectul, iar spitalul ar putea să rămână la stadiul de azi. Dar el va avea, măcar, satisfacția, cu această ocazie, că a reuşit să omoare și capra vecinului.
